Editoriale

Stiloul si motul de la basca – Editorial Decembrie 2017

Unul din hobby-urile mele, caruia m-am daruit in ultimii 7 ani, il reprezinta fabricarea de stilouri, pixuri, aparate de ras sau alte traznai unicat din lemn .

Intrucat este doar un hobby si nu doresc sa il transform intr-un business “productia” este extrem de limitata la 2-4 bucati pe luna , toata facute la insistentele prietenilor, care ma roaga sa le fac atat pentru ei, cat si mai ales pentru a le oferi cadou partenerilor de afaceri. Nu ca sunt facute de manutele mele personale, dar oamenii spun ca nu sunt chiar atat de odioase.  Pentru a le oferi ca si cadou, stilourile trebuie evident bagate intr-o cutie (si am reusit sa gasesc in SUA o firma care vinde niste cutii din lemn dragute – si o sa vedeti mai tarziu importanta acestui aspect), personalizate (prin gravarea cu laser a numelui proprietarului) si evident insotite de un card de autenticitate pe care sa fie specificate materialele folosite, numarul de fabricatie si evident un mesaj din partea cui si pentru cine este.

Evident ca fiecare stilou este facut pe comanda, impreuna cu clientul care alege lemnul, desenam impreuna un model, samd – deci fiecare stilou este facut dupa personalitatea si la comanda clientului. Iar lemnul folosit este exclusiv lemn exotic (Bocote, Katalox, Padauk, si inca vreo 40 de tipuri de acest gen)  cu o textura speciala, al naibii de rar si extrem de scump , o bucata de 1,5 x 1,5 x 12 cm (din care se poate face maxim un stilou) putand ajunge si la 80 USD (fara transport, taxe vamale si TVA)

Scopul acestei introduceri nu este de a ma lauda sau de a face reclama ci de a stabili “SCENA ACTIUNII”.

Toate aspectele procesului de productie sunt controlate de mine, mai putin partea de gravare laser a numelui proprietarului, care este executata de o firma care poseda aparatele necesare . Si de aici incepe “FILMUL”.

Zilele trecute am dus la firma respectiva 2 stilouri si 2 pixuri pentru a fi gravate, fiecare pix / stilou avand atasat un biletel cu numele proprietarului. Cand am fost sa le ridic, surpriza ! Numele erau amestecate, deci toate produsele la care muncisem o luna au fost distruse (gravura laser nu se poate sterge de pe lemn …) In fata reactiei mele de stupefactie, combinate cu furia omului care isi vede munca de o luna distrusa, reactia angajatei responsabile de incurcarea biletelor cu numele, a fost “cireasa de pe tort” : “Si acum ce vreti sa fac ? Asta e ! Faceti altele ! NOI NU RASPUNDEM DE DETERIORAREA IN TIMPUL GRAVARII !!”

Evident ca daca am fi fost in orice tara normala din lumea asta angajata ar fi fost concediata, eu as fi fost despagubit si firma si-ar fi cerut scuze … In Romania insa, eu ca si client am fost scos vinovat si obligat sa support din propriul buzunar contravaloarea materialelor, ca sa nu mai vorbim de faptul ca munca de o luna este distrusa iar in plus, trebuie sa refaci acele stilouri URGENT, pentru ca prietenii le asteapta, avand la randul lor “obligatii” …

Si am realizat ca ce am patit  eu este un fenomen general. In Romania esti sluga angajatului incompetent, pe care il doare in motul de la basca de ce face la serviciu, singura lui grija fiind sa isi ia salariul (cat mai mare) si sa nu faca nimic. Criza acuta de forta de munca mediu calificata face din orice incompetent, pe care in mod normal niciun om zdravan la cap nu l-ar angaja, un “SUPRA-OM”, iar tu ca angajator tii cu dintii de el de teama sa nu plece pentru ca altfel ai ramane cu curul in pom.

Ce ar fi trebuit sa fac ? Sa fac scandal ? Ce rezolvam ? Poate obtineam o “compensatie” pe care ar fi platit-o Patronul firmei (acesta fiind in Timisoara) … Dar ce vina are el, ca o angajata de a lui a dat cu mucii in fasole ? Credeti ca ar fi sanctionat in vreun fel respectiva angajata ? Nu ! Pentru ca i-ar fi fost teama ca aceasta va pleca si nu va gasi alta pentru punctul de lucru al firmei lui din Bucuresti…

Am facut aceasta introducere lunga pentru a trage un semnal de alarma legat de pozitia de forta pe care angajatii o au in momentul actual, fata de angajatori si de imposibilitatea angajatorului de a reactiona fata de durerea la basca a acestora .

Dumneavoastra nu vi s-a intamplat niciodata sa platiti pentru o greseala a angajatilor ? Nu ati platit niciodata din propriul buzunar o reparatie facuta prost de un angajat ? Cum ati procedat ? De teama sa nu plece, ati inghitit, pe el l-a durut pe langa fund (nu in fund ca acolo e rau) si poate i-ati dat si prima …

Stiu cazuri in care un mecanic a intrat cu masina clientului in gardul service-ului iar apoi si-a dat demisia imediat (fara preaviz) si … dus a fost … angajandu-se imediat la un service concurent  avand deja “experienta” ca a lucrat la firma respective (una de renume in piata).

Discutand cu un prieten care are un service specializat in repararea de cutii de viteze automate, imi povestea cum i-au plecat 3 angajati (din fericire din cei incompetenti) la alte firme unde s-au prezentat cu “specializare in repararea cutiilor de viteze automate” (ei fiind de fapt niste zero barat pe doi) – doar pentru faptul ca au lucrat la respective firma (destul de renumita de altfel) .

Si intrebarea este : ce facem ? Cat timp vom mai tolera nesimtirea, miserupismul si bataia de joc a unor angajati ? Ce avem de facut atunci cand un angajat ne produce pagube de ordinul sutelor sau chiar miilor de euro ?

O firma din Brasov, la un control ITM a fost amendata cu 50.000 RON (in 48h, dupa care amenda a devenit 100.000 RON) pentru ca Contabila firmei A INTARZIAT CU O ZI INSCRIEREA IN REVISAL a 5 angajati. Neputand plati suma, firma a fost inchisa si 12 oameni trimisi acasa … Din cauza miserupismului unei Contabile care in ziua in care trebuia sa inscrie angajatii in REVISAL a trebuit sa isi rezolve niste probleme personale … Iar amenda va fi platita de ANGAJATOR, evident.

In Romania, angajatorul, in afara de dreptul de a plati taxe si impozite fara numar si de a fi luat la sex de orice dobitoc apartinand unui Organ de Control, nu are niciun alt drept. Angajatorul este victima Statului, a Sistemului, a Angajatilor incompetenti si a oricui simte nevoia sa isi bata joc de el.

Statul nu produce forta de munca UTILA. E treaba statului sa adapteze sistemul de invatamant la cerintele si nevoile angajatorilor nu la specializarile profesorilor existenti. Se produc pe banda rulanta Economisti, Jurnalisti, Juristi, Psihologi, dar nu se produc mecanici, instalatori, zugravi, constructori, etc.

Rezultatul ? Avem 100.000 de Psihologi sau Jurnalisti si ZERO mecanici. Ce facem … Angajam un Psiholog la service care sa consulte si trateze motoarele ? Parca il si vad ducand cutia de viteze pe canapea si incepand sa o intrebe cum se simtea cand soferul o brusca prin intermediul levierului schimbatorului de viteze.

Si ajungem la tema principala  : Ce e de facut ? Cum putem creste nivelul de implicare si de constientizare a angajatilor ? Cum ii putem determina sa inteleaga ca “Firma” nu este ceva abstract, un depozit de bani al “Patronului”, ci este o “Familie” in care fiecare are drepturi si obligatii. O “Familie” care daca prospera, inseamna ca fiecare prospera …

Din pacate la noi este invers. Cum a fost afectata Contabila firmei din neglijenta careia 12 oameni au ramas fara serviciu si un om a fost obligat sa plateasca o amenda de 1 Miliard (lei vechi) ? In niciun fel … A gasit alta firma unde s-a dus cu un CV “impecabil” , cu o “Experienta” de “X” ani , motivand ca a parasite vechiul loc de munca pe motiv de … orice care s ail scoata vinovat pe fostul Angajator (“Hartuire sexuala” de exemplu)

Ce s-ar intampla daca ametita care mi-a distrus 4 stilouri (care valorau mai mult decat salariul ei pe cateva luni) ar fi data afara si “Firma” pusa sa plateasca paguba ? Nimic : Un om nevinovat din Timisoara ar fi scos din buzunar o suma de bani cu care poate ar fi cumparat rechizite cativa ani copiilor lui (asta fiind “Patronul” firmei) iar angajata ar fi plecat la orice alta firma din domeniu avand “Experienta in operarea de masini de gravat laser”, pe un salariu mult mai mare, motivand ca “nu I se respecta munca” sau “nu I se recunosc realizarile” sau cine stie ce alt text pe care il auziti fiecare atunci cand cineva vine sa se angajeze la Dvs.

In concluzie : Incercam si noi sa gasim o metoda prin care SA COMUNICAM intre noi “Ispravi” ale colegilor nostri de serviciu pentru a ne putea preveni reciproc de caracterul unor “Specimene” ? Incercam si noi sa gasim un mod prin care sa determinam angajatii sa raspunda personal pentru prostiile pe care le fac ? Incercam si noi  sa ne intalnim pentru a face schimb de idei legate de problemele cu care ne confruntam ?

Noi am lansat invitatia la dialog si comunicare … Acum mingea este in terenul Dumneavoastra….

Back to top button