În cei 15 ani de la apariția revistei, acesta este cel mai trist editorial pe care sunt nevoit să îl scriu, pentru că este primul editorial care nu va apare într-o revistă tipărită. Da, datorită problemelor generate de acest stupid coronavirus și de Starea de Urgență la nivel național, numerele din Martie și Aprilie ale revistei AutoTehnica, nu vor putea apărea in format tipărit. Totuși, în semn de respect față de abonații noștri și față de celelalte service-uri care și-au închis porțile zilele acestea, am decis ca aceste numere să fie numere speciale, care vor apărea în format electronic și care vor fi disponibile gratuit TUTUROR ! Chiar dacă pare puțin incorect față de abonați, totuși ne vom compensa față de ei, atât prin cartea din colecția Biblioteca AutoTehnica pe care au primit-o la prelungirea abonamentului cât și prin CD-ul colecției AutoTehnica 2019 în format digital. Acest număr este un număr special din mai multe motive. Pe lângă faptul ca este primul număr care apare doar în format electronic, este și un număr aproape fără publicitate. Criza a lovit nu doar service-urile ci și toți producătorii și distribuitorii de piese, echipamente și produse pentru service-urile auto. Mai pe scurt, în aceste condiții grele, am cam rămas singuri ... Doar noi și Dumneavoastră. Această epidemie, ne-a lovit pe toți cu o violență pe care acum câteva săptămâni, niciunul dintre noi nu și-o putea imagina. În februarie, când service-urile aveau caietele de programări pline pentru următoarele 2 săptămâni, când toți ne văitam de criză de forță de muncă și ne făceam planuri pentru investiții de dezvoltare viitoare, niciunul nu își imagina că în câteva săptămâni vom ajunge să punem lacătele la porți, să ne trimitem oamenii în șomaj și să căutăm soluții pentru plata ratelor, chiriilor, utilităților sau salariilor celor care au mai rămas. Asistăm neputincioși la prăbușirea unui sistem economic asemenea unui castel din cărți de joc. Tot ceea ce știam (sau credeam că știm) legat de o “afaceri de success” , s-a prăbușit, iar noi am început să redescoperim importanța unor lucruri pe care, uneori, le treceam cu vederea ... Erau lucruri pe care le consideram normale, însă frustrarea pe care o resimțim cu toții în momentul în care am devenit lipsiți de ele nu poate fi descrisă în cuvinte. Odată cu apariția acestei ”Stări de Urgență”, fiecare dintre noi a început să resimtă extrem de puternic anumite stări pe care, poate, nu și le putea imagina cu câteva săptămâni în urmă. 1. Izolarea : Înainte de această perioadă, fiecare dintre noi se gândea ”maaamă ce aș vrea să stau așa, fără să fac nimic, să mă odihnesc, să pot să mă trezesc atunci când vreau, să nu trebuiască să mă duc la serviciu sau să duc copiii la școală, sa ma uit la filme, să citesc, să ascult muzică, șamd” ... Iată că dorințele ne-au fost ascultate ... E bine ? Lipsiți de activitate, izolați în propriile case, în imposibilitatea de a ieși cu prietenii la o terasă, de a ne plimba cu copiii prin parc, de a merge la un film, spectacol sau meci, ne simțim ca niște prizonieri într-o închisoare de lux, cu singura diferență că în închisoare au alții grijă de tine să te hrănească (aici trebuie să te descurci singur) și ai posibilitatea să te întâlnești și cu alți deținuți (ceea ce aici nu prea poți) 2. Frustrarea: În această perioadă, lucruri absolut normale ne sunt interzise, iar asta acumulează sentimentul de frustrare. Nu cred că își imagina cineva vreodată cum ar arăta o lume în care să nu poți să mergi să te tunzi, de exemplu. Nu cred că își imagina cineva ca poate exista o lume în care să nu poți merge cu copilul de mână la un magazin de jucării sau să te plimbi cu bicicleta. De mers la biserică sau în vacanță nu mai vorbim. Iar toate astea acumulează frustrări ... 3. Frica: Poate cel mai puternic sentiment în această perioadă. Ne e frică să atingem lucruri, să ne dăm mâna, să ieșim pe stradă ... Trăim fiecare ca într-un film american de serie B, în care fiecare îl privește pe cel de lângă el ca pe un potențial ”zombie”. Acestea sunt o parte din efectele asupra noastră, ca oameni. Dar ce facem cu efectele asupra economiei, efecte care sunt poate chiar mai dureroase decât cele asupra noastră, ca indivizi. Nu știu câți și-au pus vreodată întrebarea ”Ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar sta acasă și economia s-ar opri”. Tocmai pentru că nimeni nu s-a întrebat, vedem acum haosul la nivel decizional care ne aruncă într-o criză ale cărei proporții doar ni le putem închipui. Efectul de domino, începe să fie resimțit de fiecare dintre noi iar viteza cu care piesele se prăbușesc nu poate fi decât estimată. Dar hai să facem un mic scenariu (de fapt să prezentăm ce se întâmplă acum). Oamenii stau acasă, închiși în locuințe. Drept urmare nu mai au de ce să vină cu mașina la service. Daca nu vin la service, service-ul se închide. Daca se închide service-ul, se închide distribuitorul de piese, echipamente si produse pentru service. Dacă se închide distribuitorul de piese , se închide și producătorul de piese trăgând după el și toți furnizorii lui. Rezultatul ? Pentru România, sute de mii de oameni rămași pe drumuri și o criză economică din care nu știu cum vom mai ieși. Un alt scenariu și mai apocaliptic: oamenii stau acasă, în șomaj tehnic, deci au veniturile mult diminuate. Oamenii stând acasă, cu veniturile mici, iar companiile unde lucrau fiind închise, automat numai de cumpărat mașini noi nu le arde acum. Nemaivânzându-se mașini, producătorii de automobile se vor închide, trăgând după ei furnizorii lor (producătorii de piese și subansamble). Aceștia închizându-se, automat distribuitorii de piese pentru service-uri nu vor mai avea ce să vândă, automat service-urile ce să monteze pe mașini (noroc că există dezmembrări) ... și tot așa ... Pe scurt, dacă situația se va prelungi mai mult de 2 luni, nu știu câți vor mai avea putere să repornească. Cinic vorbind, această criză provocata (și) de coronavirus (eu personal cred că este și o criză indusă politic) a avut ca rezultate imediate: ”rezolvarea” problemei deficitului de forță de muncă la nivel european, ”rezolvarea” problemei imigranților de origine musulmană, pe care Europa de Vest, în numele ”corectitudinii politice” susținea că îi acceptă, însă în spatele ușilor închise nu știa cum să scape de ei (ați mai văzut valuri de musulmani care să dea năvală spre Europa în ultimele săptămâni ?) și nu în ultimul rând, întărirea puterii multinaționalelor, pentru că această criză a dus și va duce la închiderea multor companii mici și medii. Ce putem face noi în această situație ... Din păcate, din această criză nimeni nu poate ieși singur, ci doar împreună. Nu trebuie să ne decapitalizăm, dar nici să blocăm total plățile către furnizori. Încetarea plăților către furnizori are ca efect imediat blocarea activității acestuia, cu efecte negative în viitor și pentru noi. Hai sa vedem ce s-ar întâmpla daca service-urile ar bloca complet plățile către furnizorii de piese auto, de exemplu. Aceștia ar mai putea trăi ”din rezerve”, 1-2-3 luni să spunem, însă nivelul cheltuielilor curente ale acestora fiind imens (salarii pentru mii de angajati, chirii depozite, automobile, linii de credit, plăți furnizori, etc), după câteva luni vor începe să se prăbușească unul câte unul. În România avem 9 mari distribuitori de piese. Doar 9 ... Ce s-ar întâmpla dacă aceștia se prăbușesc ? Câți dintre Dumneavoastră ați fost, într-o formă sau alta, finanțați de unul sau mai mulți dintre acești distribuitori ? Chiar și plata la termen a pieselor tot o formă de finanțare este ... Hai să nu mai plătim la furnizori ... Teoretic vă bucură pe moment, însă dacă aceștia pică, vom avea o mare problemă pe viitor. Ne place acum când avem 4-5 livrări gratuite / zi, când facem o comandă și în 2 ore maxim avem piesa, piesă pe care o platim după 60 de zile ... Dar dacă acel distribuitor nu va mai exista si vom fi nevoiti sa comandăm piesele, cu plata avans, plătind transportul și așteptând 1-2 săptămâni până la sosirea ei ... Evident, nimeni nu are pretenția să ne neglijăm plățile noastre curente, dar unde putem și cât putem, să încercăm să ne sprijinim unul pe altul, pentru ca numai împreună putem trece peste această perioadă pe care ne-o dorim cu toții cât mai scurtă. Nu contează numele furnizorului Dumneavoastra (fie el distribuitor de piese, uleiuri, consumabile sau scule de mână), ajutați-l și pe el să supraviețuiască acestei perioade, pentru ca și el să poată să vă ajute în viitor. Și să nu uităm un lucru. O firmă înseamnă în primul rând o echipă de Oameni. Oameni care au familii, vise, probleme personal. Când o firmă se închide, este o dramă în primul rând pentru oamenii care lucrează acolo și care nu au nicio vină pentru ce li se întâmplă. Iar asta o înțelegeți fiecare extrem de bine, pentru că majoritatea trece prin așa ceva... Dar hai să ne vedem sănătoși când se va termina tot balamucul ăsta.
