2019EditorialeNr. 12 / 2019

Analfabetii de la Catedra

Editorial Decembrie 2019

Conform ultimelor teste, 44% din elevii români sunt “Analfabeţi Funcţionali”, adică nu înţeleg nimic din ce citesc. Toată ţara a sărit de cur în sus acuzând fie familia, fie PSD-ul fie Mass-Media care îndobitoceşte, fie reţelele sociale ….şi tot aşa.
Dar nu am întâlnit însă pe nimeni care să arate de cu degetul pe adevătaţii fabricanţi de analfabeţi şi anume OMUL DE LA CATEDRĂ ! Respectând procentul, putem spune şi că 44% din profesori sunt ANALFABEŢI FUNŢIONALI.
Personal, dupa numeroasele întâlniri cu cadre didactice din Facultăţi, Şcoli si Licee pot spune cu mâna pe inimă că procentul de profesori analfabeţi functional este mult mai mare.
Evident că există şi profesori dedicaţi , pasionaţi, implicaţi … Dar procentul acestora este mult prea mic faţă de marea masă de tocători de bani publici, aroganţi, autosuficienţi şi complet imbecili.
Ştiu că mulţi vor fi scandalizaţi, dar adevărul se va vedea atunci când se va decide o Evaluare Anuală a capacităţii şi activităţii acestora.
Dar ca să nu fiu acuzat că acuz fără argumente, să o luăm cu începutul : În primul rând finanţarea sistemului de învăţământ. Atât timp cât finanţarea unităţilor de învăţământ se face pe “Număr de elevi”, nu va exista niciodată interes pentru performanţă. Niciun professor nu va avea interesul să “pice un elev”, pentru că s-ar pierde bani. Orice dobitoc poate termina o facultate, pentru că nimeni nu va risca să îl pice, de teamă ca acesta să nu abandoneze iar şcoala să piarda bani. După contactul cu absolvenţii ultimelor generaţii, risc să afirm că daca aceştia ar fi făcut studiile până în anii 90-93, maxim 5% ar fi reuşit să termine facultatea.
Un alt factor îl reprezintă curricula. Aceasta este făcută la presiunea Sindicatelor din Învăţământ, cu scopul de a păstra (şi creşte) numărul de posture. Astfel de trezim că ai noştri copii învaţă tot soiul de materii una mai inutilă ca alta, iar la cele cât de cât necesare învaţă lucruri absolut inutile.
Sunt tare curios câţi ingineri au folosit după absolvire “Teorema lui Cauchy Generalizată”, “Principiul Lucrului Mecanici Virtual” sau “Ecuaţii diferenţiale de gradul 3”.
Sunt curios câţi absolvenţi de liceu au folosit în viaţă Calculul Matriceal.
Un fost Preşedinte spunea că “Şcoala Românească naşte tâmpiţi”. Da, dar aceşti tâmpiţi sunt produşi de nişte tâmpiţi mult mai mari care se află la catedra !
Repet, nu generalizez, exista mulţi Profesori cu P mare, Oameni (tot cu O mare) care formează într-adevăr o nouă generaţie de care să fim mândri, dar aceştia sunt sufocaţi de marea masă a Dobitocilor de la Catedră.
Poate că par dur, dar cred că sunt blând după ultimele experienţe avute în ultima perioadă, iar ca să înţelegeţi cum stă treaba aş dori să vă dau câteva exemple.
Exemplul 1: Acum câţiva ani, în parteneriat cu firma Tenneco, cunoscută mai mult pentru brandul MONROE de amortizoare, unul din liderii mondiali în producţia de amortizoare, am distribuit ediţia în limba română a lucrării “Totul despre Sistemul de Suspensii”, lucrare realizată de cei de la Monroe, care prezenta tehnologiile şi produsele lor. Am decis să distribuim lucrarea gratuit prin facultăţi pentru a ajunge şi la studenţi, astfel încât aceştia să fie informaţi direct de la sursă, cu cele mai noi produse şi tehnologii în domeniu. Am ajuns şi la o Facultate de Prestigiu din ţară unde am dat 200 buc celui care coordona catedra de Autovehicule Rutiere, pentru a le distribui studenţilor. După o lună am trecut din nou pe acolo pentru a afla un feed-back. Răspunsul Coordonatorului Catedrei de Autovehicule Rutiere m-a înmulţit cu zero : “Le-am aruncat la gunoi ! Cum să le dau prostiile alea ? Erau numai tâmpenii scrise acolo ! Auzi, ci-că poţi să reglezi duritatea unui amortizor ! Păi acolo e un ulei, cum dracu să reglezi electronic consistenţa unui ulei ? Amortizoarele sunt cu simplu şi cu dublu efect ! Altele nu exista ! Erau numai tâmpenii acolo şi nu puteam să le dau la studenţi să înveţe prostii !” Am încercat să îi explic că alea erau amortizoare care chiar erau produse de acea firmă şi chiar se foloseau pe maşinii … Domnul “profesor” era inflexibil …
Am plecat scârbit …
Am vrut să îi spun “Bă cretinule, de acum 40 de ani de când ai terminat tu facultatea şi până azi, tehnologia s-a mai schimbat ! Tu scoţi ingineri tâmpiţi pentru că eşti tu tâmpit şi nu vrei să îti deschizi mintea aia închisă şi ţi-e lene să citeşti materiale mai noi … “ … Dar m-am abţinut şi nu am mai călcat pe la acea facultate … Între timp individul a ieşit la pensie, dar scârba pe care mi-a produs-o nu o pot şterge …
Exemplul 2: În ultima perioadă se înfiinţează tot mai multe clase de Şcoală Profesională în sistem Dual. Manualul pe care îl pregătim noi şi care se foloseşte de peste 60 de ani (cu actualizări permanente conforme noilor tehnologii) în Şcolile din Germania, Austria, Elveţia, samd, este extrem de solicitat de agenţii economici care doresc sa îl impună şcolilor.
Numai că multe capitole din acest manual ating tehnologii atât de noi, încât este necesar un “upgrade” al cadrelor didactice, care să le explice acestora sistemele actuale de pe automobile (de la aspecte de electronica: senzori, actuatori, diagnoză, la maşini electrice şi hibride, cutii de viteze automate, sisteme de Securitate avansată gen “line assist” sau chiar sisteme mai vechi gen ESP, Climatronic, etc).
Zis şi făcut, am luat legătura cu producători de astfel de sisteme, care au fost mai mult decât entuziasmaţi să le predea profesorilor din liceele tehnologice.
Şi am început să mergem pe la licee . Aici am întâlnit 3 categorii de profesori.
Categoria 1 (minoritară) : “Extraordinar ! Vă mulţumim ! Chiar dorim să ne perfecţionăm”
Categoria 2 (“old skool”): “Ce domne să vină ăia ? Eu predau de până să se nască ăla care să vină să mă înveţe pe mine ! Eu ştiu tot despre cum merge un motor, ce s-a schimbat între timp ? Pistoanele tot alea sunt !”
Categoria 3 (majoritară) “Cine plăteşte cursul ?” “Noi”, răspund eu, “Noi asigurăm sala, protocolul, suportul de curs, etc”, “Păi da, dar pe noi cine ne plăteşte, că e sâmbăta, şi e zi nelucrătoare iar dacă venim trebuie sa ni se dea salariul dublu !”
Evident ca la ultima abordare mi s-a dat şah-mat prima data, nefiind pregătit pentru această întrebare … După ce am mai auzit-o a doua, a treia oară … m-am calmat şi am mers mai departe deşi aş fi vrut să îi spun un sincer “Bine mă imbecilule, asta de fute pe tine ? Cine te plăteşte ca să vii să înveţi ? Bă cretinul dracului, în loc să plăteşti tu ca să îţi deschizi mintea aia încuiată tu vrei să fii plătit ? De fapt de doare în moţul de la bască, pentru că ori că predai carburatorul, ori că predai Maşini Hibrid, tu tot banii ăia îi iei ca salariu, doar că, pentru a preda maşini hibride trebuie să pierzi câteva zile ca să afli ce sunt alea, iar pentru asta nu eşti plătit ! Tu prefer să scoţi tâmpiţi pentru că eşti tu tâmpit şi ţi-e lene să înveţi ? Păi du-te mă băiatule acasă şi lasă pe altul care să vrea să facă treabă ! Dar nu, pentru că tu ai salariu bun, o freci toată ziua la şcoală, ai vacanţe, nu dai socoteală nimănui, nu te dă nimeni afară, oricât de dobitoc ai fi, ţi se fâlfâie dacă acei copii învaţă sau nu ceva …”
Acestea sunt doar 2 exemple şi aş putea da multe altele, însă spaţiul nu îmi permite … De acea susţin că – cel puţin la licele tehnlogice, profesorii de specialitate trebuie evaluaţi periodic fie de reprezentanţi ai companiilor fie de reprezentanţi ai Asociaţiilor Profesionale în domeniu, pentru ca aceştia să nu îşi mai bată joc de tânăra generaţie.
Evident există şi cealaltă categorie (minoritară), de şcoli tehnologice de elită, cu oameni pasionaţi, care ştiu ce vor, care se perfecţionează continuu … dar aceştia sunt atât de puţini …
Pentru ceilalţi hai să vă spun experienţa de la “Serbarea de Sfârşit de An” de la Şcoala Germana Kronstadt din Braşov …. Şi de aici trageti singuri concluzii …
Info : La Şcoala Kronstand diverse firme au copiii pe care îi pregătesc şi unde aceşti copii fac practica.
Am ajuns la şcoală, iar în curte era amenajat un mini Târg de Crăciun cu standuri unde se vindeau produse realizate în timpul practicii de către copii (produse realizate de ei din piele, prelucrate pe CNC-uri, realizate pe imprimante 3D, IMPRIMANTE REALIZATE TOT DE EI !, samd … Banii de pe produse se donau către o Casă de Copii …
Am intrat în Sala de Sport, unde 2 copii, îmbrăcaţi în costume populare ne-au primit cu pâine şi sare şi am tras un bilet dintr-un bol . Pe al meu scria “Atelierul de Pielărie” … Am fost trimis la o masă unde un copil care făcea practica la o firma din domeniu (Draxelmaier în cazul meu) m-a preluat şi m-a învăţat să fac o pereche de opincuţe de piele … Toţi cei care am participat la eveniment (directori de companii, autorităţi locale, etc) am fost “puşi la muncă”, iar profesori ne-au fost nişte copii …
A fost o experienţă minunată pentru că am văzut copii cărora le plăcea ceea ce făceau şi care chiar ştiau să facă ceva folositor în viaţă …
Să mai spun că şcoala investeşte aproape 100.000 lei/an în manuale ? Să spun că profesorii ţin permanent legătura cu companiile partenere şi sunt permanent la zi cu cele mai noi tehnologii ? Să spun că la terminarea şcolii TOŢI copii sunt angajaţi instant de firmele unde au facut practica ?
Dacă se vrea, se poate … Dar din păcate cu o floare nu se face primăvară.

Back to top button