Turbinele cu geometrie variabila (TGV), reprezinta o familie a turbinelor, gandite pentru a permite raportului efectiv al turbinei, sa se schimbe in functie de conditiile de functionarea ale motorului.
Introducerea turbosuflantei cu geometrie variabila (TGV) in 1989 si evolutia ei in cursul anilor 90 si in secolul 21, au adus turbosuflanta la rangul de cel mai de succes concept de crestere a performantelor motorului. Tehnologia, implica folosirea unui carter- turbina care isi schimba configuratia interna pentru a se adapta la nevoia specifica motorului, de aer comprimat (cazul diesel) sau amestec de combustibil (cazul benzina). Tehnologia cu geometrie variabila, permite turbosuflantei, sa creasca puterea motorului in toata gama de viteze. Turbosuflantele cu geometrie variabila, ajuta la controlul emisiilor de monoxid de azot generate de motoarele diesel, prin dezvoltarea unui sistem de refolosire a gazelor arse si reintroducerea lor in camera de ardere a motorului.
Turbosuflanta, este un element cheie in folosirea motoarelor moderne alimentate cu benzina sau motorina, inginerii auto lucrand in prezent la dezvoltarea unor motoare care ofera performante cu emisii scazute de CO2.
Reducerea dimensiunilor motorului si injectia directa, reprezinta viitorul motorului supraalimentat, turbosuflanta fiind cea care va aduce o contributie importanta la cresterea puterii motorului si scaderea impactului emisiilor asupra mediului inconjurator. Astfel de turbosuflante, functioneaza la 1050 grade C permitand ca proprietatile combustibililor sa fie optimizate pentru respectarea normelor emisiilor si CO2. Turbinele cu geometrie variabila (TGV), reprezinta o familie turbinelor, gandite pentru a permite raportului efectiv al turbinei sa se schimbe in functie de conditiile de functionarea ale motorului.
Acest lucru, se face pentru ca un raport optim la viteze reduse, este foarte diferit de cel la viteze mari. in cazul in care raportul este prea mare, turbina nu va reusi sa creeze stimulare la viteze mici; daca este prea mic, aceasta va sufoca motorul la viteze mari, ducand la o presiune mare a tevii de esapament si la o putere scazuta. Prin modificarea geometriei turbinei, motorul va accelera, iar raportul acesteia poate fi obtinut la valoarea optima. Din cauza asta, TGVurile au o intarziere mica, un impuls scazut si sunt foarte eficiente la viteza mai mari. Acestea nu au nevoie de valve.
Modelele cele mai comune:
Doua dintre cele mai comune implementari includ o elice cu o forma aerodinamica pusa in carcasa turbinei. in general, pentru motoarele mai mici, elicea se roteste la unison. Pentru motoarele mari, aceasta elice nu se invarte, dar in schimb, latimea axiala a admisiei este blocata selectiv de un perete axial. La camioane, turbocompresoarele cu geometrie variabila sunt, de asemenea, utilizate pentru a controla raportul de evacuare recirculat inapoi, in admisia motorului (acestea pot fi controlate pentru a creste selectiv evacuarea presiunii colectorului ce o depaseste pe cea a colectorului de admisie, care promoveaza recircularea gazelor de esapament (RGE). Desi contrapresiunea excesiva a motorului este in detrimentul economiei de combustibil, asigurarea unei rate RGE suficienta, chiar si in timpul evenimentelor tranzitorii (de exemplu, la schimbarea vitezelor) pot fi suficiente pentru a reduce emisiile de oxid de nitrogen fata de cele cerute de legislatia emisiilor (de exemplu, Euro 5 pentru Europa si 10 pentru APE Statele Unite ale Americii).
