Procese de lucru si acoperire: slefuirea
Chiar și oamenii din epoca de piatră au recunoscut diferența dintre contondent și ascuțit și au încercat să folosească gresie pentru a lustrui armele lor primitive. În Australia, indigenii (aborigenii) încă lustruiesc în prezent, stropind nisip într-o frunză mare și frecându-și bumerangul în ea.
De la șlefuirea grosieră la șlefuirea fină și lustruire
Șlefuirea este un proces prelucrare a suprafețelor prin îndepărtarea materialului de suprafață, utilizând abrazivi, manual sau cu mașini de șlefuit, procedeul fiind utilizat de la îndepărtarea brută a reziduurilor de vopsea până la șlefuirea cea mai fină (Tabelul 1).
Scopul șlefuirii este de a:
• netezi și nivela suprafețele neuniforme,
• îndepărta impuritățile de la suprafață,
• uniformiza substraturile netede pentru a mări suprafața aderentă pentru acoperiri ulterioare,
• realiza o structură perfectă a stratului, deoarece o suprafață perfectă poate fi creată numai cu un model de șlefuire perfect • înfrumuseța suprafețele prin șlefuire (tehnica de lustruire și polișare).
- Pregătirea suprafețelor
Îndepărtarea completă a straturilor vechi de vopsea în afară de reziduurile de vopsea aderente ferm și compatibile. Piesele de prelucrat pot fi prelucrate cu ajutorul șlefuitorului electric.
- Șlefuire grosieră
Punctul de plecare este o suprafață neuniformă, șlefuirea grosieră conferă piesei de prelucrat o suprafață relativ aspră.
- Șlefuire intermediară
Punctul de plecare este suprafața încă structurată după șlefuirea brută.
Înălțimile sunt îndepărtate uniform cu o dimensiune mai fină a granulei abrazive.
- Șlefuire fină
Punctul de plecare este o suprafață acoperită (deasupra).
Cu granulație de la fin la super fin, adâncimile de rugozitate sunt reduse fără a schimba în mod fundamental structura suprafeței.
- Șlefuire fină și polișare
Rafinarea aspectului suprafeței (suprafață lucioasă, „oglindă”), în special în zona vopsirii auto.
