2017Nr. 04 / 2017

Programul electronic de stabilitate ESP– Construcţie şi funcţionare

Controlul electronic al stabilității  (Electronic Stability Program – ESP) este unul din sistemele de siguranță activă pentru automobile. ESP este o tehnică computerizată de control și reglare a stabilității dinamice (în mers) a vehiculelor, care asigură îmbunătățirea ei prin detectarea și minimizarea derapajelor și patinajelor. ESP-ul intervine atunci când detectează o pierdere a controlului asupra autovehiculului acționând sistemul de frânare astfel încât șoferul recapătă controlul asupra autovehiculului.

.

 

Frânarea survenită este o acțiune automată, întreprinsă selectiv și independent pe oricare dintre roți (de exemplu., pe roata exterioară din față pentru contracararea supravirării sau pe roata interioară din spate pentru contracararea subvirării). Unele sisteme ESP reduc și puterea motorului până când șoferul recăpătă controlul asupra autovehiculului. Poate fi redusă accelerația mașinii prin oprirea alimentării cu carburant a motorului, șoferul sesizând că pedala de accelerație nu mai funcționează. ESP-ul nu îmbunătățește performanța în virare, ci previne pierderea controlului. Sistemul ESP se bazează pe mai mulți senzori care detectează diferențele de viteză de rotație între roțile față și spate precum și deplasarea șasiului în lateral față de traiectoria impusă de sistemul de direcție. Reacția ESP este foarte promptă, de ordinul milisecundelor. Organizația americană non-profit IIHS (Insurance Institute for Highway Safety) estimează că prin folosirea acestei tehnologii pe toate autoturismele o treime din numărul accidentelor fatale ar fi prevenite.

În timpul conducerii autovehiculului, ESP-ul lucrează în fundal, monitorizând continuu direcția și virarea autovehiculului. ESP-ul compară direcția dorită de șofer (prin măsurarea unghiului de virare) cu direcția reală a vehiculului (prin măsurarea accelerației laterale, a rotației vehiculului și a vitezei de rotație a fiecărei roți, individual).

ESP-ul intervine când detectează pierderea controlului asupra direcției, de exemplu atunci când autovehiculul nu se îndreaptă acolo unde șoferul comandă vehiculul prin direcție. Acest lucru se poate întâmpla în timpul manevrelor urgenţe de evitare a unui obstacol, în supravirare sau subvirare la viraje judecate prost sau pe drumuri alunecoase, în hidroplanare. ESP-ul estimează direcția derapajului și apoi frânează individual roțile asimetric pentru a crea cuplu referitor la axele verticale ale vehiculului, opunându-se derapajului și aducând vehiculul înapoi pe linia dorită de șofer. Suplimentar, sistemul poate reduce puterea motorului sau să intervină asupra transmisiei pentru a încetini vehiculul.

O situaţie critică se poate manifesta în două feluri diferite de comportare a autovehiculului:

  1. Autovehiculul are tendinţa de subvirare. Prin activarea  frânei spate din interiorul curbei şi intervenţia în managementul motorului şi a cutiei de viteze, ESP previne „ieşirea” de pe traiectoria curbei.

  1. Autovehiculul are tendinţa de supravirare. Prin activarea  frânei faţa din exteriorul curbei şi intervenţia în managementul motorului şi a cutiei de viteze, ESP previne „ieşirea” de pe traiectoria curbei.

 

 

(continuarea in nr. 04/2017 al revistei AutoTehnica)

Related Articles

Back to top button