Aparent un lichid banal, pe care toata lumea stie sa il foloseasca, lichidul de frana este totusi un produs extrem de important, de care depinde nu doar buna functionare a masinii cat si viata ocupantilor sai.
Sarcina lichidului de frana consta in transmisia energiei sistemului din cilindrul principal de frana sub forma de presiune a lichidului la cilindrul de franare roata. Aceasta functie de transmisie pare usor
de efectuat, insa pentru a fi mentinuta mai mult timp lichidul de frana trebuie sa indeplineasca unele cerinte.
Cerinte:
Punct de fierbere: Trebuie sa fie cat mai mare posibil si sa ramana constant pe toata durata de viata printr-o mare toleranta la apa.
Vascozitatea: La temperatura mare lichidul de frana nu trebuie sa fie prea fluid, altfel exista pericolul de pierdere prin scurgere. La temperaturi foarte joase, lichidul de frana nu trebuie sa fie prea vascos pentru a nu influenta negativ functia de transmisie („Sensibilitatea” comenzii sistemului de franare).
Compresibilitate: Compresibilitatea trebuie sa fie cat mai mica posibil si pe cat posibil sa nu depinda de presiune si temperatura. O „fluiditate” ideala nu este compresibila. Compresibilitatea determina randamentul sistemului hidraulic de franare, deoarece energia folosita pentru comprimarea lichidului,
se pierde pentru transmisia puterii. Cu cat temperatura creste cu atat randamentul scade. Fluiditatea
poliglicoletilenei are un randament de ca. 95% la 1500 (in comparatie cu ester de siliciu pe baza de silicon: 80%).
Protectia la coroziune: Compomentele metalice ale sistemului de franare trebuie protejate la coroziune. Pentru a impiedica formarea electrolitului ce creeaza coroziune; gradul de aciditate trebuie sa
fie aproape de neutru (pH – 7).
Protectia la uzura: Pentru a mentine scazuta uzura pistonului si etansarilor, lichidul de frana trebuie sa aiba bune proprietati de lubrifiere.
Stabilitatea temperaturii: Modificarile chimice prin influenta temperaturii mari si oxigenului din aer trebuie sa fie cat mai mica posibil.
Formarea spumei: Pierderea de gaze trebuie sa fie redusa pentru a impiedica formarea spumei.
Etanseitatea: Garniturile de etansare nu trebuie sa se intareasca, sa se dilate sau contracte sub inluenta lichidului de frana.
Alcatuirea lichidului de frana:
Intr-adevar exista 4 grupe de materiale care pot fi folosite ca baza pentru lichidul de frana:
• baza de poliglicoletilena
• baza de silicon
• baza de ulei mineral
• baza de alcoxi-silan
Daca azi discutam de lichidul de frana, ne referim la un lichid pe baza de poli-glicoletilena.
Toate cerintele sunt indeplinite cel mai bine de lichidul pe baza de poliglicoletilena. Deoarece la 95% din sistemul de franare al automobilelor se utilizeaza acest tip de lichid, urmatoarele descrieri se refera exclusiv la lichidul cu baza de poliglicoletilena respectiv polialcalin. Acest lichid de frana este compus din 90%-95% poliglicoletilena si polialchil-glicoletilena, de a caror obtinere nu vom intra in detali, si din 5%-10% aditivi.
