Modul de functionare a diferentialului
În momentul în care un automobil efectuează un viraj, roțile trebuie să parcurgă distanțe diferite. Pentru a reuși acest lucru, fiind atașate de automobil, acestea trebuie să se rotească cu viteze diferite. Astfel, la efectuarea unui viraj, roțile din interiorul virajului se rotesc cu viteze mai mici decât cele din exteriorul virajului.
La o punte nemotoare, roțile fiind libere, nu este nici o problemă, acestea se pot rotii independent una față de cealaltă. În cazul în care puntea este motoare, trebuie să se asigure ca roțile pot primi cuplul motor de la aceeași sursa și în același timp, în viraje, să se rotească cu turații diferite.
Diferențial deschis (angrenaj conic) Dispozitivul care permite transmiterea cuplului motor și rotirea roților cu 
turații diferite se numește diferențial. Inventat de Pecquer în 1827, diferențialul modern și-a păstrat același principiul de funcționare, îmbunătățirile aduse fiind doar de ordin tehnologic (materiale, formă, dimensiuni).
Constructiv, diferențialul conține o carcasă cu un angrenaj principal (numit și raport principal sau transmisie principală), și un mecanism epicicloidal. Acest mecanism permite rotirea roților cu viteze diferite. Mecanismul epicicloidal conține două roți dințate planetare (pe capetele arborilor planetari) și două sau patru roți dințate sateliți
1. arbore de ieșire din cutia de viteze
2. arbori planetari (antrenează roțile automobilului)
3. pinion transmisie principală (pinion de atac)
4. coroană transmisie principală
5. roți dințate planetare
6. roți dințate sateliți
7. carcasă diferențial
