SRS – Supplementary Restrain System
Componente ce aparţin acestui sistem si cum funcţionează ele
De multe ori aţi văzut scris sub airbagul de pe volan “SRS Airbag”. Ce anume înseamnă acest lucru? Asta încercăm să tratăm în această serie de articole, oferidu-vă în detaliu atat modul de funcţionare a componentelor ce alcătuiesc sistemul SRS cât şi cum le puteţi testa. Vă vom spune CUM SĂ NU testaţi anumite componente, pentru a nu avea surprize neplăcute. Mai multe veţi afla în rândurile ce urmează dar şi în numerele viitoare.
Airbagurile
Airbagurile sunt poziţionate pentru a proteja şoferul şi pasagerii în cazul unui impact. În afară impactului posterior, orice impact peste o anumită putere, din orice direcţie le va declanşa (o excepţie a acestei reguli o reprezintă Toyota IQ care are pentru impactul posterior un airbag tip cortina poziţionat în fata lunetei spate). Airbagul şoferului este poziţionat în volan, cel al pasagerului în bord, airbagurile tip cortina în linia de îmbinare a plafonului cu uşile iar cele pentru impactul lateral în scaune. Mai există airbaguri gândite pentru a proteja genunchii şoferului precum şi pentru a acoperi parbrizul. Airbagurile pentru protecţia la rostogolire pot fi găsite în plafon pe unele modele destul de scumpe. Centurile de siguranţă pretensionate lucrează în tandem cu airbagurile frontale. O dată cu activarea airbagurilor frontale, capse pirotehnice vă vor trage şi ţine strâns în scaun, astfel încât să nu “loviţi” airbagul aflat în plină expansiune. Importanţa purtaţii centurii de siguranţă într-un vehicul echipat cu airbag este vitală. Fără acest mecanism de reţinere, airbagurile pot fi chiar letale. De aici şi termenul SRS – Supplementary Restraint System (Sistem suplimentar de reţinere).
Vedere de ansamblu asupra modului de operare
”Airbag – pungă cu aer” este cumva greşit spus, pentru că aceste “pungi” sunt umplute cu nitrogen şi nu aer, nitrogen generat în urma unei reacţii chimice. Azida de sodiu, nitratul de potasiu şi silica reacţionează prin combustie pentru a produce prin expansiune nitrogen fierbinte şi silicat (pulbere de sticlă) într-o fracţiune de secundă. În centrul airbagului se afla o dispozitiv explozibil cunoscut ca şi capsă. Acest nume a fost împrumutat din industria pirotehnică. Capsa pirotehnică este aprinsă de un curent electric ce este furnizat numai în anumite condiţii, condiţii ce determină necesitatea activării airbagului.
Senzorii de impact
Senzorii sunt poziţionaţi strategic pe vehicul şi deseori sunt dificil de găsit pe un vehicul asamblat. Aceştia detectează schimbări majore ale vitezei vehiculului şi sunt marcaţi cu o săgeată pentru a indica direcţia impactului ce îl pot detecta. Semnalele de la senzori sunt analizate de ECU-ul SRS-ului pentru a identifica nevoia de activare a unui airbag.
Senzorul de siguranţă
Pentru a fi siguri că airbagul nu se activează datorită unui senzor defect sau dintr-un motiv similar, producătorii montează un al doilea senzor ce trebuie să confirme decelerarea masivă; este situat în interiorul ECU-ului SRS-ului şi este numit senzor de siguranţă.
Senzorul de siguranţă este alcătuit dintr-un întrerupător lamelar ce este în mod normal deschis, un cilindru magnetizat şi un arc. Când are loc o decelerare ce generează o forţă mai mare decât forţa de împingere a arcului, cilindrul se mişca comprimând arcul. Întrerupătorul lamelar este influenţat de câmpul magnetic şi astfel se închide. Această acţiune crează un semnal de activare ce confirmă decelerarea masivă, semnal ce este trimis către ECU-ul SRS-ului. Observaţi cei trei condensatori electrici ce înmagazinează destulă energie pentru a activa airbagul în cazul în care bateria se deconectează în timpul impactului.
Cablul spiralat
Cu excepţia câtorva modele Citroën (C4, C4 Picasso şi ultimul C5) veţi observa că airbagul şoferului se roteşte o dată cu volanul. Credeţi că cei de la Citroën au avut în vedere doar design-ul când s-au gândit la această soluţie? Nu. Să vedem de ce. Conexiunea electrică (cablul) a airbagului la capsa pirotehnică trebuie să permită volanului să se rotească, fără ca aceasta să fie răsucită sau deteriorată. Poate vă aduceţi aminte, că o asemenea problemă a fost întâlniră atunci când s-a montat claxonul pe volan. Soluţia găsită atunci a fost de a folosit perii de carbon pe un disc conductor. Cât de fiabila este această metodă? Să spunem doar că nefuncţionarea claxonului este un defect cu care puteţi trăi! Fiabilitatea s-a îmbunătăţit în deajuns încât să se folosească un cablu spiralat. Montarea acestuia, de către producător, trebuie să se facă cu atenţie şi să se verifice dacă atunci când volanul este bracat la maxim stânga sau dreapta cablul nu este forţat. Poate de asemenea să transmită date multiplex de la comenzile de pe volan. Până şi acesta cedează din când în când, iar indicatorul luminos SRS va apărea în bord.
Nu recomandăm să demontaţi o asemenea componentă, precum este arătat în fotografie; dacă este defect trebuie înlocuit. În mod normal există un DTC asociat acestei componente (sau cel puţin rolului jucat în circuit) şi poate fi testat cu un ohmetru pentru continuitate şi rezistenţă.
Este poziţionat în spatele volanului şi despre demontarea acestuia vom vorbi mai târziu.
Cablajul SRS-ului este uşor de identificat fiind colorat cu galben intens. Este galben pentru a atrage atenţia ca şi un avertisment că orice testare electrică trebuie făcută cu mare atenţie şi numai urmând procedura indicată de producător.
Vom exemplifica o astfel de procedura de diagnoză în unul din articolele viitoare, dar în acest moment ţineţi minte: *Nu folosiţi niciodată un ohmetru pentru a diagnostica erori ale sistemului SRS, decât dacă aţi urmat paşii indicaţi de producător cu stricteţe. Un ohmetru aplica un voltaj pe fir pentru a măsura rezistenţa (Legea lui Ohm) şi acest voltaj poate activa airbagul.
Continuarea in nr. 5/2009 al revistei Autotehnica







